Strategia IP a unei instituţii de cercetare diferă profund de strategia unei companii.

O companie are interesul de a exclude competitorii prin secret industrial sau prin brevet. În cazul alegerii variantei de protecţie prin brevet, acesta trebuie aplicat şi apărat (enforcement and defense) pe toate pieţele majore pe care compania este prezentă. De aceea, o companie urmăreşte cel puţin aceste obiective:

  1. Acordarea cât mai rapidă a unui brevet.
  2. Acoperirea pe o arie geografică cât mai largă.
  3. Definirea invenţiei în mod cât mai specific pentru produsul/produsele ce urmează a fi comercializate (crescând robusteţea brevetului la eventuale atacuri ulterioare).

 

În contrast, o instituţie de cercetare nu comercializează produse sau servicii, şi deci nu are competitori comerciali. Ea nu poate valorifica decât proprietatea intelectuală în sine, prin licenţe sau cesiuni. Având în vedere însă stadiul foarte incipient al majorităţii tehnologiilor create în instituţii de cercetare (nivelul 1-2 pe scara TRL discutată şi în prezentările lui Ovidiu Păun şi Alexandru Căbuz), valorificarea necesită o dezvoltare suplimentară a tehnologiei, pentru a o aduce la un grad de maturitate suficient pentru preluarea ei de către un partener industrial. De aceea, rolul principal, într-o primă fază, al proprietăţii intelectuale, este acela de „cârlig” pentru atragerea de parteneri industriali care să susţină şi să ghideze dezvoltarea tehnologiei într-o direcţie relevantă pentru piaţă. 

 

De aceea, o instituţie de cercetare urmăreşte cel puţin aceste obiective:

  1. Prelungirea procesului de obţinere a protecţiei prin amânarea fazelor costisitoare, în scopul identificării de parteneri industriali interesaţi, care să preia costurile înainte ca acestea să devină prohibitive. Cele două termene cheie ale procesului de brevetare internaţională sunt la 12 luni, şi la 30 de luni, după prima depunere. Ideal, un partener este identificat în primele 12 luni, şi preia toate costurile ulterioare.
  2. Acoperirea unei arii geografice minime (pentru reducerea costurilor) dar suficiente pentru a atrage atenţia unui partener industrial puternic, activ internaţional. În acest fel costul iniţial este redus (se depune cererea în doar o singură ţară cheie - SUA, Germania, Japonia, etc.) dar beneficiile potenţiale sunt mari, pentru că partenerul industrial activează la nivel global.
  3. Definirea invenţiei, iniţial, cât mai larg, pentru a permite căutarea de parteneri în cât mai multe industrii şi zone diferite. Abia ulterior, după identificarea partenerului sau partenerilor, se pot depune brevete mai specifice (brevete de produs), dependente de primul, pentru a susţine avantajul competitiv specific al companiei.

 

Cea mai ieftină, simplă şi rapidă metodă de a depune o cerere relevantă internaţional este prin metoda „provisional PCT application” care se face prin orice consilier de proprietate intelectuală acreditat WIPO (OMPI). Cererea nu trebuie să conţină şi revendicările complete, ca în cazul unei cereri standard, ci doar o descriere detaliată în engleză, cât mai largă, precum şi orice figuri, tabele sau date, care ilustrează sau susţin descrierea. Stilul textului nu trebuie să fie acelaşi ca al unui articol ştiinţific, ci mai aproape de un articol de popularizare, deoarece un articol ştiinţific se adresează specialiştilor, pe când o cerere de brevet trebuie să fie lizibilă de către o persoană cu o cultură generală în domeniu, dar fără cunoştinţe specifice legate de tehnologia specifică. Cu cât descrierea este mai bine redactată, cu atât rămâne mai puţin de făcut pentru consilierul de proprietate intelectuală, iar tariful acestuia va fi mai scăzut.

Data de depunere a cererii provizorii PCT este un element cheie. După această dată (dar nu înainte), informaţia poate fi publicată (în articole ştiinţifice) şi poate fi postată pe site-ul instituţiei, al laboratorului, şi pe Researchforindustry.ro, pentru a atrage atenţia potenţialilor parteneri industriali. Dacă un partener este identificat, se pot începe negocierile prin care se acordă o licenţă exclusivă în domeniul de activitate, în schimbul acoperirii taxelor necesare pentru continuarea procesului, după 12 luni. Aceste taxe sunt de ordinul a 2-5K euro, în funcţie de situaţie. Următoarele 18 luni, până la al doilea termen cheie de 30 de luni, sunt folosite pentru a dezvolta un prototip industrial, împreună cu partenerul. La 30 de luni de la depunerea iniţială costurile se ridică la zeci de mii de euro, şi nici instituţia, nici partenerul industrial nu va continua fără o validare solidă a tehnologiei. Cele 30 de luni sunt deci o cursă contra-cronometru pentru a dovedi că tehnologia poate fi încorporată într-un proces industrial, la scară largă, şi la standardele de calitate, fiabilitate şi reproductibilitate necesare pieţei respective.

 

Resurse externe

O explicaţie succintă privind calendarul depunerii de cereri provizorii şi complete prin PCT (atunci când se doreşte o brevetare nu doar în Europa, ci şi în SUA sau Asia) este disponibilă aici: http://www.ipwatchdog.com/2011/08/18/an-overview-of-the-pct-international-patent-process/id=18805/

O explicaţie mai detaliată a metodelor optime de protecţie şi optimizare a costurilor este disponibilă şi aici: http://www.fishiplaw.com/~fishipla/chapter9c.html.

Recomandăm ca toţi membrii fiecărui birou de transfer tehnologic să citească atent aceste documente, nu numai juriştii.

 


 

Research For Industry - Venture Contect Research For Industry - Arott Research For Industry - Romanian Startups Research For Industry - CCifer Research For Industry - Spherik Research For Industry - CIDO Research For Industry - Spherik