În această pagină discutăm despre serviciile oferite de instituţiile de cercetare-dezvoltare care nu se încadrează în categoriile de activităţi reglementate prin RENAR. Acestea au un cadru legal atât de constrângător, încât lasă foarte puţin loc de adaptare la necesităţile specifice diverselor forme de colaborare cercetare-industrie. Un model de Contract de Servicii poate fi găsit aici.  În continuare discutăm despre secţiunile ce compun un contract.

 

Planul de lucru şi livrabilele

În cazul unui contract de servicii avem de-a face cu o activitate cu pondere creativă scăzută: măsurători, încercări, caracterizări. În unele cazuri eşantionul este furnizat de compania interesată. Acest contract nu este proiectat în vederea unor activităţi de cercetare-dezvoltare. Livrabilele sunt precis determinate şi au o relevanţă directă şi de termen scurt pentru beneficiar. Gradul de incertitudine asupra rezultatelor este mic, deoarece se ştie dinainte care sunt capacităţile echipamentelor disponibile, iar probabilitatea de nerealizare a obiectivelor contractului este mică. Totodată, această activitate de tip „consultanţă” deviază personalul de cercetare de la activitatea sa de bază, şi anume cercetarea-dezvoltarea şi publicarea rezultatelor.

 

Drepturi de Proprietate Intelectuală

Compania finanţatoare deţine drepturile patrimoniale de autor asupra datelor, rezultatelor, schemelor obţinute din serviciile pe care le-a comandat. Dar acest contract este un contract de servicii, şi nu unul de cercetare. Aşadar, eventualele rezultate inventive ale unor cercetări efectuate de instituţie, chiar dacă au fost efectuate în relaţie cu serviciile executate sau motivate de serviciile executate, rămân în proprietatea instituţiei. Dacă respectiva companie doreşte să dobândească drepturi asupra acestor rezultate colaterale, adiţionale, ea va putea să o facă doar pe baza unui contract separat (contract de dezvoltare sau cercetare, contracte de licenţă sau cesiune etc.)

De asemenea, orice cunoştinţe, tehnici, metode, experienţă şi knowhow în general, pe care instituţia le dezvoltase înainte sau independent de serviciile executate, rămân în proprietatea instituţiei. În cazul în care comunicarea acestora către companie devine necesară în cursul colaborării şi execuţiei serviciilor, această comunicare se va face cu titlu confidenţial, va fi etichetată ca atare, iar compania va fi obligată să nu transmită sau să folosească această informaţie fără acordul expres al instituţiei.

 

Drepturi de publicare

Instituţia nu are dreptul să publice datele sau rezultatele obţinute fără acordul beneficiarului. Această prevedere derivă din importanţa şi impactul imediat şi de termen scurt asupra activităţii beneficiarului. Datele privesc un produs care este deja pe piaţă sau urmează să fie pe piaţă în foarte scurt timp. Miza pentru beneficiar este, aşadar, imediată, iar gradul de incertitudine relativ mic. 

Instituţia are dreptul de a publica orice alte rezultate sau date obținute din activitatea sa de cercetare, care este distinctă de serviciile prestate în cadrul contractului. Serviciile prestate NU constituie activitate de cercetare şi nu au o componentă inventivă. De aceea, este foarte important ca în secţiunea în care se definesc livrabilele să se precizeze cât mai clar exact ce se doreşte, pentru a nu apărea ambiguităţi între activităţile prestate în folosul companiei şi alte activităţi desfăşurate în cadrul instituţiei, chiar dacă acestea pot deveni ulterior interesante pentru companie. Aceste alte activităţi şi rezultatele produse pot fi transferate către companie doar în baza unui nou contract, unul care ia în considerare caracterul inventiv al rezultatelor, şi deci poziţia de negociere a instituţiei este diferită (mai puternică).

 

Tariful

Activităţile de prestare servicii nu constituie activitatea de bază a personalului de cercetare, care ar trebui să fie focalizat pe crearea de noi concepte, procese şi tehnologii, de interes teoretic şi practic deosebit. Aşadar, cel puţin în teorie, un contract de servicii deturnează parţial personalul unei instituţii de la activitatea lui de bază, ceea ce justifică un preţ mai ridicat, pentru a acoperi acest „cost de oportunitate”. Astfel, în acest tip de contracte, regia percepută, adică adaosul practicat peste costurile directe aferente activităţilor contractate, poate fi mai mare decât pentru celelalte tipuri de contracte (de dezvoltare şi de cercetare). În cazul EPFL se practică o regie de 60%, semnificativ mai mare decât pentru contractele de dezvoltare (40%) şi cele de cercetare (20%). Cu cât activitatea desfăşurată în cadrul unui contract se apropie de misiunea principală a personalului instituţiei, şi anume cercetarea avansată, cu atât regia scade. De facto, în aceste situaţii instituţia permite o oarecare cofinanţare implicită a costurilor indirecte, deoarece activitatea finanţată de companie este din aceeaşi categorie cu activitatea ce ar trebui să aibă loc oricum în cadrul instituţiei. Vom reveni asupra acestui subiect în secţiunile care privesc celelalte două tipuri de contracte.


 

Research For Industry - Venture Contect Research For Industry - Arott Research For Industry - Romanian Startups Research For Industry - CCifer Research For Industry - Spherik Research For Industry - CIDO Research For Industry - Spherik